In a doua jumatate a secolului al XVI-lea, se aflau in poienile tainuite din codrii seculari ai locului mai multi pustnici. Dintre acestia, unii s-au adunat in jurul ireomonahului Vasian si au inaltat o bisericuta din lemn si cateva chilii in Poiana Secului. In jurul anului 1560, schitul a fost reinnoit si extins de catre un calugar cu numele Zosim. In 1602, in apropierea vechiului schit s-a construit un lacas nou, de catre Nestor Ureche, tatal cronicarului Grigore Ureche.

       Biserica, cu hramul "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul" (29 august), are arhitectura interioara specifica stilului moldovenesc, dar in exterior capata infatisarea stilului muntenesc, exceptie facand turla de pe naos. Fatada este lipsita de contraforturi si este impartita in doua campuri de un brau clasic muntenesc, format din doua randuri de caramizi, asezate piezis, in forma de zimti. Pictura interioara, in stilul Renasterii, dateaza din anul 1850.

       Catapeteasma a fost sculptata in stil baroc si este poleita cu aur. Pe iconostas, icoana Maicii Domnului are o deosebita valoare istorico-artistica, facand parte din catapeteasma paraclisului din Cetatea Neamt (St. Bals, 1966). In interior sunt mormintele ctitorilor, iar in exterior, al mitropolitului Varlaam, fost ucenic si egumen la aceasta manastire, eminenta personalitate culturala, care a tiparit la Iasi in 1643 "Cazania", cunoscuta si sub titlul "Carte romaneasca de invatatura". Este prima carte scrisa in limba romana, care a contribuit la consolidarea limbii literare.
       Manastirea a avut perioade infloritoare, dar a trecut si prin vremuri grele. In 1691, la Secu au fost incartiruite trupele polone conduse de Sobieschi. Aici s-a purtat ultima lupta a eteristilor cu turcii in toamna anului 1821. Manstirea a fost batuta de tirul artileriei, incendiata si pustiita. De aceea, aspectul actual este rodul reparatiilor din 1821 si din 1850. Pridvorul, cu arcade si coloane joase, a fost adaugat in 1847. In pronaos poate fi admirat Epitaful daruit de ctitorii bisericii, care este cel mai pretios obiect din tezaurul manastirii.
    Cladirile care formeaza incinta au fost ridicate in diferite etape, fiind dispuse in jurul zidului de aparare sau chiar suprapuse acestuia, avand parterul si etajul prevazut cu un cerdac de lemn. Intrarea in incinta manastirii se face prin portalul turnului-clopotnita, situat pe latura de vest. Cele mai vechi cladiri din incinta se afla pe latura de sud: sala destinata colectiei istorice, trapeza, bucataria si cladirile cu etaj alipite turnului-paraclis al mitropolitului Ghedeon. Pe latura de nord se afla casele cu etaj, ridicate de Veniamin Costache, care sunt lipite spre est de Paraclisul "Sfantul Nicolae".

       Turnul din coltul de nord-vest, zis al Mitrofanei, sotia lui Nestor Ureche, are un parter boltit in semicilindru si trei niveluri suprapuse. Cel din coltul nordic nu se mai pastreaza in intregime, iar in cel din coltul sud-estic, la etaj, se afla paraclisul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Turnul din coltul sud-vestic isi pastreaza caracterul de turn de aparare, cu guri de tragere pe doua niveluri. In exterior, pe fatada sudica a turnului din coltul sud-estic, este stema Moldovei, sculptata in piatra, reprezentand capul de bour si un scut flancat de simbolul soarelui si al lunii. Se considera ca stema a apartinut Cetatii Neamt si a fost adusa aici in 1716 (St. Bals, 1966).

site oficial Manastirea Secu